Descoperă Triora, satul vrăjitoarelor din Liguria: istoria proceselor, Muzeul Vrăjitoarelor și festivalul Strigora. Un loc calm, plin de lecții și atmosferă.
Printre munții și versanții verzi ai Liguriei, în nordul Italiei, se află un sat mic cu un trecut neobișnuit. Triora este locul în care, cândva, credința în vrăjitoare, interogatoriile și o vânătoare cât se poate de reală a femeilor învinovățite pentru orice nenorocire au pus stăpânire pe comunitate. Astăzi i se spune adesea satul vrăjitoarelor și a ajuns simbolul unui capitol dureros, dar grăitor, din istoria Italiei.
Totul a început în 1587. Recoltele au eșuat, hrana era puțină, iar bolile se răspândeau. Locuitorii au căutat vinovați. Suspiciunile s-au îndreptat rapid spre femeile care trăiau mai retrase, lucrau cu plante, practicau vindecarea și păstrau rituri locale.
A urmat panica. Femeile au fost arestate, interogate și acuzate de vrăjitorie. Autoritățile locale și Biserica au intervenit, iar ceea ce, în esență, au fost procese de vrăjitoare s-au înstăpânit. Sub tortură, femeile au mărturisit fapte pe care nu le comiseseră. Unele au murit în detenție. De-a lungul a doi ani, zeci au fost vizate de acuzații. Pe fondul sărăciei și al spaimei, bănuiala s-a înțepenit în persecuție — un tipar trist de familiar atunci când criza întâlnește zvonul.
La peste 400 de ani distanță, Triora păstrează cu grijă memoria acelor evenimente. Satul are un Muzeu al Vrăjitoarelor, unde vizitatorii pot vedea obiecte, documente și mărturii din epocă. Este o cale de a înțelege cum trăiau oamenii atunci și de ce s-a ajuns acolo.
Muzeul nu urmărește să sperie, ci invită la reflecție. Spune onest trecutul și amintește că acuzațiile fără dovezi devin cu atât mai periculoase în vremuri grele.
În fiecare vară, Triora găzduiește coloratul festival Strigora. Străzile se umplu de tarabe cu mâncăruri locale și suveniruri, alături de ateliere, spectacole de stradă și parade în costume. Nu e un sabat în sens literal, ci o celebrare a culturii locale care arată cum până și o poveste întunecată poate deveni memorie comună și îi poate aduce pe oameni laolaltă.
Astăzi, Triora este un loc liniștit, cu case de piatră și alei înguste. Vizitatorii nu vin pentru zgomot, ci pentru atmosferă și istorie. Unii susțin că satul ar merita un loc pe listele de patrimoniu cultural, fiindcă amintește cât de ușor frica și prejudecățile duc la greșeli grave.
Povestea Triorei nu e nici ficțiune, nici legendă. Este o realitate care merită reținută. Iar chiar dacă Italia nu se află pe traseul tău, această relatare oferă o privire mai limpede asupra cât de vital este să nu repetăm erorile trecutului.