Află cum Barcelona și-a transformat litoralul odată cu Olimpiada din 1992: de la zone industriale la plaje moderne, promenadă și ritm urban vibrant la mare.
Astăzi, Barcelona evocă soare blând, nisip auriu și mare. Cu greu ți-ai imagina altă Barcelona. Aici, plajele sunt mai mult decât un loc de odihnă; fac parte din ritmul cotidian al orașului. Totuși, cu doar câteva decenii în urmă, imaginea era cu totul alta: orașul stătea cu spatele la apă, iar o promenadă elegantă ținea de domeniul imaginației. Totul s-a schimbat în 1992, odată cu venirea Jocurilor Olimpice.
Până la începutul anilor ’90, Barcelona se afla pe coastă, dar era tăiată de apă. În locul plajelor, fabrici, depozite, linii feroviare și șosele ocupau țărmul. Locuitorii nu aveau unde să se plimbe pe lângă mare — accesul pur și simplu lipsea. Faleza funcționa mai ales ca spațiu de lucru: danele de marfă și facilitățile industriale lăsau puțin loc pentru timp liber.
Barcelona era un oraș frumos, dar avea prea puțin de-a face cu marea.
Când Barcelona a câștigat dreptul de a găzdui Jocurile Olimpice de vară din 1992, edilii au decis să valorifice momentul. Au pornit o transformare ambițioasă, cu marea în centrul planului.
Mai întâi au dispărut clădirile industriale și calea ferată care blocau accesul la țărm. Faleza a fost eliberată, iar apoi au început lucrările la drumuri noi, Satul Olimpic și un port.
Au făcut și ceva ce orașul nu avusese niciodată: plaje. Întinderile moderne de nisip au fost create pentru Jocuri. S-a adus nisip, iar litoralul a fost construit de la zero: au apărut dușuri, grupuri sanitare, bănci și zone de promenadă. Așa s-a născut îndrăgitul Passeig Marítim, un loc spre care localnicii și vizitatorii se îndreaptă firesc.
După Olimpiadă, promenada și plajele au început să atragă lume. Cartierul de la mal, precum Barceloneta, odinioară văzut ca un district muncitoresc obișnuit, a devenit căutat. Familiile au venit la plimbare, oamenii au urcat pe biciclete, iar sportul și-a găsit o nouă scenă pe țărm. Nu e de mirare că malul a devenit punct de întâlnire.
Orașul a câștigat în lumină, energie și comoditate. Locuitorii nu doar trăiesc lângă mare, ci o și pot folosi cu adevărat — ceva ce azi pare de la sine înțeles, dar până nu demult era greu de atins.
La peste 30 de ani, transformarea pornită atunci încă modelează Barcelona. Orașul rămâne un exemplu clar despre cum poți reinventa un front de apă cu frumusețe și scop. Plajele care cândva nu existau fac acum parte din viața de zi cu zi.
Sunt mai mulți turiști, iar cafenelele și hotelurile noi și-au făcut loc pe hartă. Esențial însă, plajele au rămas deschise tuturor — atât localnicilor, cât și celor care vin în vizită.