În 2009, Maldivele au ținut o ședință guvernamentală sub apă pentru a atrage atenția asupra crizei climatice. Află de ce insulele joase sunt în pericol.
În 2009, guvernul Maldivelor a făcut ceva nemaivăzut: miniștrii au îmbrăcat echipamentul de scufundare și au ținut o ședință oficială sub apă. Gestul a avut forța unui titlu de prima pagină. Părea o scenografie, dar, în esență, a fost un apel pentru ajutor. Micul stat insular încerca să transmită lumii că, dacă nivelul mării continuă să crească, Maldivele riscă să dispară de pe hartă.
Ideea i-a aparținut președintelui de atunci, Mohamed Nasheed. El și miniștrii săi au coborât pe fundul unei lagune de lângă insula Girifushi. Înainte, toți au făcut un scurt instructaj de scufundare, ca spectacolul să nu se transforme într-o situație de urgență.
Sub apă, folosind semnale cu mâna și tăblițe de scris, miniștrii au semnat un apel către lume, cu un mesaj concentrat și tăios — practic un SOS venit din prima linie a crizei climatice.
Prin acest gest, au subliniat cât de serioasă a devenit încălzirea globală pentru țări precum Maldivele.
Maldivele înseamnă peste o mie de insule în Oceanul Indian. Aproape toate sunt joase, de origine coraligenă. Altitudinea medie abia trece de un metru deasupra nivelului mării. Ceea ce înseamnă că, dacă oceanul se ridică semnificativ, apa poate acoperi întregul stat.
Oamenii de acolo trăiesc deja cu țărmuri care se erodează, furtuni mai puternice și insule care se micșorează. Dacă lucrurile merg în același ritm, un întreg stat ar putea dispărea.
Poate suna ca PR pur, dar scopul era clar. Maldivele au vrut să concentreze atenția globală asupra unei amenințări climatice — și au reușit. Imaginile cu miniștrii sub apă au făcut înconjurul lumii. Uneori, fotografia ajunge mai departe decât documentele de politici, iar aici simbolistica a tăiat zgomotul.
E greu să găsești o metaforă mai directă decât o ședință guvernamentală pe fundul mării.
Mesajul central a fost dus la o conferință ONU privind clima. Președintele maldivian a transmis că obiectivul nu era să devină prima țară care dispare, ci prima care se salvează.
De atunci au trecut mai bine de un deceniu. Guvernul nu a mai organizat acțiuni la fel de atrăgătoare vizual — cel puțin, în ultimul an nu există mențiuni noi în surse oficiale. Totuși, acea ședință subacvatică continuă să fie amintită: apare în sălile de clasă, pe site-uri de mediu și ca exemplu despre cum poți vorbi despre teme grave într-un mod neobișnuit.
Memoria colectivă reține mai ales gesturile care comprimă o idee într-o imagine.
Astăzi, Maldivele caută modalități de a rămâne în siguranță: ridică ziduri de protecție, poartă dialog cu alte țări și dezvoltă proiecte de mediu. Esențialul nu s-a schimbat — dacă nu se face nimic, s-ar putea să nu mai rămână timp.