Află cum Oman pregătește deschiderea peșterii Majlis al Jinn: coborâri sigure, poduri de sticlă și reguli stricte de conservare. Stadiu, planuri și ce urmează.
Ascunsă în Munții Selma din estul Omanului se află una dintre cele mai impresionante peșteri din lume — Majlis al Jinn. Sala ei uriașă — printre cele mai mari de pe glob — a fost ani la rând terenul inițiaților și al amatorilor de adrenalină. Autoritățile intenționează acum s-o deschidă pentru vizitatori, dar cu o supraveghere strictă, pentru a-i proteja fragilitatea.
La 1 iulie 2024, Ministerul Patrimoniului și Turismului din Oman și compania de stat OMRAN au semnat un acord pentru amenajarea peșterii în wilayat-ul Quriyat (Guvernoratul Muscat). Scopul este să îmbine experiențele cu impact puternic cu o abordare atentă față de mediu.
În 2024–2025, OMRAN a început să caute companii capabile să organizeze coborâri sigure în peșteră. Caietul de sarcini prevede înlăturarea vechilor elemente metalice, montarea unor ancore noi, amplasarea de semnalizare, instalarea de puncte de observare și organizarea securității.
Printre ideile aflate pe masă se numără o săritură controlată sau o coborâre de la peste 150 de metri, poduri de sticlă suspendate de până la 42 de metri și o săritură tip bungee ori sky jump la una dintre cele trei intrări. Concepute ca propuneri, nu ca decizii finale, acestea indică direcția: înlocuirea accesului improvizat și riscant cu aventuri structurate, mai sigure.
Pentru a ocroti peștera, proiectul prevede pasarele și trasee marcate care să protejeze formațiunile fragile. Vor exista și monitorizare continuă și zone cu acces limitat. Raționamentul e limpede și greu de contrazis: păstrezi frumusețea locului și previi pagubele lăsate de pași neglijenți.
Deocamdată, peștera rămâne închisă vizitelor ocazionale. Pregătirile sunt în curs: se aleg operatorii, se trasează logistica, se elaborează regulile de siguranță. Nu a fost anunțată o dată de deschidere; calendarul depinde de ritmul lucrărilor.
Dacă planul se leagă, Majlis al Jinn ar putea arăta cum pot fi primiți oamenii într-un monument natural fără a-i eroda esența. Va fi un test tăcut al coabitării între adrenalină și conservare — iar Omanul pare hotărât să arate că cele două pot merge împreună.