05:36 23-12-2025
Sushi ca monedă: cum se plăteau impozitele în Japonia veche
Descoperă cum, în Japonia veche, impozitele se plăteau în natură: orez, pește fermentat și sushi. Află de ce sistemul a trecut treptat la bani și ce a rămas azi
Azi, când auzim de taxe, ne gândim la bani. În Japonia veche, imaginea era cu totul alta: dările puteau fi achitate cu orez, țesături și chiar sushi.
În secolul al VIII-lea, majoritatea provinciilor își plăteau impozitele în natură. Erau apreciate mai ales alimentele care rezistau: orez, pește și alte provizii. Orezul era privit drept principala bogăție a țării: se cultiva peste tot și stătea la baza dietei japoneze. Unele consemnări din acea vreme notează că și sushi putea servi drept plată a taxelor.
Merită amintit că sushi-ul de atunci nu semăna deloc cu rulourile din zilele noastre. Era vorba despre preparate fermentate sau sărate. Tehnica era simplă: peștele era îngropat în orez și lăsat luni, uneori ani, o metodă care prelungea mult durata de păstrare.
Statul primea mai mult decât sushi. Midii, abalone, alge și alte fructe de mare erau acceptate ca dări, trimise la capitală și distribuite funcționarilor, armatei și chiar templelor.
În timp, sistemul fiscal s-a schimbat. În secolele IX–X, autoritățile au început să treacă la plăți în bani. Produsele erau greu de gestionat la scară mare: dificil de transportat și de depozitat. Pe măsură ce economia se dezvolta și comerțul căpăta importanță, banii au preluat controlul. În secolul al XII-lea, taxele se plăteau în principal în numerar, iar până în secolul al XVI-lea colectarea bunurilor aproape dispăruse.
Povestea sushi-ului folosit pentru plata dărilor e un detaliu grăitor despre cât de radical s-a transformat economia Japoniei de-a lungul secolelor, o amintire a unei epoci care prețuia durabilitatea mai mult decât prospețimea.
Astăzi, un asemenea sistem pare greu de imaginat. Totuși, alimentele rare și scumpe încă semnalează bogăție: trufe, fructe de mare de lux, vinuri învechite—ecouri ale acelor sushi de odinioară. Rămân dorite, iar oamenii sunt dispuși să plătească mult pentru ele.
Poate că sushi a rămas, într-un fel, o „dare” pentru gurmanzi—doar că acum plățile merg nu către funcționari, ci către restaurante.